Tragedia unei eleve de 13 ani din Iași care s-a sinucis, un semnal de alarmă pentru toți părinții: semnele pe care nu trebuie să le ignorăm
O elevă de numai 13 ani din județul Iași și-a pierdut viața, într-un caz despre care presa locală relatează că ar fi vorba despre un gest suicidar. Tragedia readuce în atenție o întrebare dureroasă: cât de bine știm ce se întâmplă, în realitate, în sufletul copiilor noștri?
Un copil poate merge la școală, poate zâmbi, poate sta pe telefon și poate răspunde că este „bine”, în timp ce trece printr-o suferință pe care nu știe sau nu îndrăznește să o exprime.
Dincolo de acest caz, ale cărui circumstanțe trebuie stabilite de autorități, mesajul pentru părinți este unul esențial: schimbările de comportament, izolarea și cuvintele aparent spuse la supărare nu trebuie ignorate.
Copiii nu spun întotdeauna direct că au nevoie de ajutor
Uneori, un copil nu va spune „sunt deprimat” sau „am nevoie de un psiholog”. Suferința poate apărea sub alte forme:
- se închide în cameră și evită familia;
- renunță la activitățile care îi făceau plăcere;
- devine brusc trist, iritat sau agresiv;
- doarme foarte puțin ori foarte mult;
- refuză să mai meargă la școală;
- rezultatele școlare scad fără o explicație clară;
- își șterge conturile sau părăsește grupurile de prieteni;
- este victima bullyingului, șantajului sau umilirii online;
- spune că „nu mai poate”, „nu mai contează” ori că „ar fi mai bine să dispară”;
- își ia rămas-bun într-un mod neobișnuit sau oferă obiecte importante.
Un singur semn nu înseamnă automat că un adolescent se află în pericol. Mai multe schimbări apărute într-o perioadă scurtă trebuie însă tratate cu seriozitate.
Întrebarea pe care mulți părinți se tem să o pună
Dacă observați asemenea semne, întrebați copilul direct, dar cu calm:
„Am observat că în ultima vreme ești schimbat. Ce se întâmplă cu tine?”
„Te-a rănit, umilit sau amenințat cineva?”
„Te-ai gândit să îți faci rău sau să nu mai trăiești?”
A întreba direct nu îi introduce copilului o asemenea idee. Îi transmite că există un adult pregătit să îl asculte și să îl ajute.
Evitați răspunsurile precum „ai de toate”, „alții o duc mai rău”, „îți va trece” sau „faci asta doar pentru atenție”. Chiar dacă problema pare mică pentru un adult, durerea resimțită de copil poate fi foarte puternică.
Verificați și ce se întâmplă pe telefon
O parte importantă din viața adolescenților se desfășoară online. Acolo pot apărea:
- jigniri și umilințe repetate;
- excluderea din grupurile colegilor;
- răspândirea unor fotografii fără acord;
- conturi false create în numele copilului;
- amenințări sau șantaj;
- presiunea de a părea mereu fericit și apreciat;
- relații ascunse ori discuții cu persoane necunoscute.
Părinții trebuie să cunoască viața digitală a copilului, dar fără să transforme fiecare discuție într-un interogatoriu. Obiectivul este ca adolescentul să aibă încredere că poate cere ajutor fără să fie pedepsit, ridiculizat sau învinovățit.
Să ceri ajutor nu este o rușine
Dacă treci printr-o perioadă dificilă, te simți singur, ești victima bullyingului sau ai impresia că nimeni nu te înțelege, nu trebuie să ascunzi ceea ce simți.
Poți merge la cabinetul de consiliere și asistență psihopedagogică din școala ta sau poți discuta cu un consilier școlar, cu dirigintele, cu un profesor în care ai încredere ori cu părinții tăi.
Nu trebuie să-ți fie rușine și nici să crezi că este ceva ce trebuie ascuns. Faptul că vorbești despre ceea ce simți nu înseamnă că ești slab sau că este „ceva în neregulă” cu tine. Din contră, să ceri ajutor este un gest de curaj și poate fi primul pas spre rezolvarea problemei.
Consilierul școlar te poate asculta fără să te judece, te poate ajuta să înțelegi ce se întâmplă și, atunci când este necesar, îți poate recomanda sprijinul unui psiholog, medic sau alt specialist.
Dacă nu știi unde se află cabinetul ori care este programul, întreabă la secretariatul școlii, dirigintele sau un profesor. Nu trebuie să treci singur printr-o problemă care pare prea grea.
Ce trebuie făcut dacă pericolul este imediat
Dacă un copil spune că intenționează să își facă rău sau există suspiciunea unui pericol imediat:
- nu îl lăsați singur;
- nu îi promiteți că veți păstra secretul;
- îndepărtați obiectele, medicamentele și substanțele periculoase;
- sunați imediat la 112 sau mergeți la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe;
- solicitați evaluare de specialitate.
Copiii și părinții pot apela și Telefonul Copilului – 116 111, unde pot primi consiliere gratuită și confidențială, de luni până vineri, între orele 08:00 și 20:00.
Nu întrebați doar „Ce notă ai luat?”
În fiecare zi îi întrebăm pe copii dacă și-au făcut temele, ce notă au primit sau de ce stau atât de mult pe telefon.
Poate că ar trebui să îi întrebăm mai des:
„Cum ești tu, cu adevărat?”
„Te-a făcut cineva să te simți singur sau lipsit de valoare?”
„Există ceva ce îți este teamă să ne spui?”
„Cum te putem ajuta?”
Uneori, în spatele unui „sunt bine” se află o poveste pe care copilul nu știe cum să o înceapă. O discuție purtată la timp, fără reproșuri și fără judecată, poate salva o viață.
Din respect pentru minoră și familia sa, Monitorul de Dolhasca nu publică imagini cu fata, detalii despre metoda folosită sau presupuneri privind motivele tragediei. Scopul acestui articol este exclusiv prevenția.
