Mama domnitorului Ștefan cel Mare a devenit celebră datorită versurilor patriotice ale lui Dimitrie Bolintineanu. Ea a fost o personalitate istorică autentică, însă diferită de imaginea creată de scriitori sau de cei pasionați de mituri istorice.
În 1865 a fost publicat volumul „Legende istorice” de către renumitul scriitor, politician și pașoptist Dimitrie Bolintineanu. Printre lucrările incluse se număra și poezia patriotică „Muma lui Ștefan cel Mare”.
Cea care l-a adus pe lume pe marele voievod este prezentată într-o lumină semi-legendară, având calități precum curajul, patriotismul și sacrificiul. Ea își trimite fiul în bătălie chiar dacă aceasta înseamnă moarte, pentru a apăra țara de turci, împiedicându-l să se refugieze și refuzându-i accesul în cetatea Sucevei.
Acest episod este plasat după bătălia de la Războieni din 1476, când Ștefan a fost înfrânt de turci. „Există indicii care sugerează că familia mamei lui Ștefan cel Mare provenea din Țara de Jos a Moldovei, din zona Trotușului. În satul Borzești, pe râul Trotuș, Ștefan și fiul său, Alexandru, au construit, între 1493-1494, o biserică în memoria strămoșilor și părinților lor răposați,” scria istoricul Ștefan Gorovei în „Princeps Omni Laude Maiore. O istorie a lui Ștefan cel Mare”.
Maria Oltea s-a căsătorit foarte tânără, probabil cu un boier din zona Bacăului, având cinci copii: Ioachim, Ion, Cârstea, Maria și Sora. După ce a rămas văduvă, nu se știe exact cum l-a întâlnit pe Bogdan al II-lea, dar se știe că erau împreună în jurul anului 1440. Rațiunile acestui mariaj sunt necunoscute, fiind neobișnuit ca un voievod să se căsătorească cu o văduvă care avea deja cinci copii.
Nu a fost soția oficială, iar Ștefan cel Mare era singurul lor copil. Căsătoria dintre Maria Oltea și Bogdan al II-lea a fost neobișnuită. Mariajul nu a fost recunoscut oficial, mama lui Ștefan cel Mare nefiind niciodată investită cu titlul de doamnă, nici măcar pe piatra sa funerară.
Imaginea eroică a mamei lui Ștefan cel Mare a fost păstrată în conștiința publicului larg, fiind confundată, mai ales în perioada comunistă, cu adevărul istoric.
Cercetările arată însă că întreaga poveste este doar o legendă, iar adevărata mamă a lui Ștefan cel Mare nu a avut nicio legătură cu evenimentele respective. Adevărul istoric este cu totul diferit.
Oltea, o văduvă îndrăgită de voievodul MoldoveiMama lui Ștefan cel Mare se numea Maria Oltea sau Oltea, numele de Maria fiind primit după ce s-a călugărit la bătrânețe.
Specialiștii susțin că Maria Oltea era văduvă și avea deja cinci copii când l-a cunoscut pe Bogdan al II-lea. La rândul său, Bogdan al II-lea era fie fiu nelegitim al voievodului Alexandru cel Bun, fie fratele mai mic al acestuia.
Cert este că Bogdan al II-lea devine domn al Moldovei în 1449, după un lung război civil între pretendenți.
Conform unor surse istorice, Maria Oltea s-a născut în 1405 și era fiica unor boieri din zona Trotușului, Țara de Jos a Moldovei. „După calculele noastre, Maria trebuia să fi avut cam aceeași vârstă ca și Bogdan, adică vreo 35 de ani, când s-au căsătorit, probabil în jurul anului 1440. Nu se cunoaște motivul pentru care căsătoria lor nu a fost oficializată sau recunoscută, de unde și opinia că Ștefan ar fi fost un copil nelegitim, la fel ca și tatăl său. De aceea, pe parcursul celor doi ani cât a domnit Bogdan al II-lea (1449-1451) și după aceea, până la moartea sa în toamna lui 1464, Maria Oltea (posibil din cauza originii sale modeste sau a căsătoriei anterioare) nu a fost numită „doamnă”. Nici măcar pe piatra sa de mormânt, pusă de fiul său, nu a primit acest titlu voievodal,” afirmă cercetătorii Andrei și Valentina Eșanu în studiul „Maria-Oltea – mama lui Ștefan cel Mare”, publicat în ziarul Accente din Republica Moldova.
Ștefan cel Mare s-a născut când Maria Oltea avea 35 de ani, o vârstă înaintată pentru acea perioadă, având în vedere că tinerele se căsătoreau la 16-17 ani. Ștefan nu provenea dintr-o căsătorie recunoscută și a crescut pe moșiile bunicilor săi materni din zona Borzeștiului. Mai târziu, a fost luat de tatăl său la cetatea de scaun a Sucevei. Ștefan a fost singurul copil al părinților săi, având cinci frați vitregi din căsătoria anterioară a mamei sale, care au trăit pe moșiile părinților Mariei Oltea. Văduvă pentru a doua oară, a ales călugăriaÎn 1451, Maria Oltea rămâne văduvă a doua oară după ce Bogdan al II-lea este ucis la o nuntă, la ordinele fratelui său, Petru Aron. Maria Oltea fuge împreună cu fiul ei, Ștefan, care avea doar 12 ani. Ea l-a protejat până când acesta a revendicat tronul tatălui său, cu ajutorul fratelui Mariei Oltea, pârcălabul Vlaicu, cel care s-a ocupat de educația militară și politică a tânărului.
Maria Oltea s-a călugărit la scurt timp după ce fiul ei a preluat tronul și a murit la 57 de ani, în noiembrie 1465. A fost inițial înmormântată la schitul Sfântul Nicolae din Poiana Siretului, apoi trupul ei a fost mutat la Mănăstirea Probota din orașul Dolhasca, alături de Bogdan al II-lea.
Legenda mamei lui Ștefan cel Mare prezentată în poezia lui Bolintineanu este astfel departe de realitatea istorică. Maria Oltea a murit cu mai bine de 10 ani înainte de înfrângerea de la Războieni, deci nu ar fi putut să-i oprească intrarea în cetate. De asemenea, ea nu trăia în cetatea Sucevei, ci într-o obște monahală.
Poezia lui Bolintineanu a fost inspirată de un fragment din lucrarea lui Neculce, „O samă de cuvinte”, care la rândul său a avut ca sursă o poveste medievală ce spunea că mama lui Ștefan i-ar fi interzis accesul în cetatea de scaun până nu va obține victoria împotriva turcilor.
This post was created with our nice and easy submission form. Create your post!
